Conjugation of lecui
to correct someone’s or one’s own bad behaviour or conviction Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | lecuiesc |
| tu | lecuiești |
| el / ea | lecuiește |
| noi | lecuim |
| voi | lecuiți |
| ei / ele | lecuiesc |
Imperfect
| eu | lecuiam |
| tu | lecuiai |
| el / ea | lecuia |
| noi | lecuiam |
| voi | lecuiați |
| ei / ele | lecuiau |
Perfectul simplu
| eu | lecuii |
| tu | lecuiși |
| el / ea | lecui |
| noi | lecuirăm |
| voi | lecuirăți |
| ei / ele | lecuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | lecuisem |
| tu | lecuiseși |
| el / ea | lecuise |
| noi | lecuiserăm |
| voi | lecuiserăți |
| ei / ele | lecuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să lecuiesc |
| tu | să lecuiești |
| el / ea | să lecuiască |
| noi | să lecuim |
| voi | să lecuiți |
| ei / ele | să lecuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | lecuiește |
| voi | lecuiți |
Negativ
| tu | nu nu lecui |
| voi | nu nu lecuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a lecui |
Gerunziu
| — | lecuind |
Participiu
| — | lecuit |