Conjugation of latură
[laˈtura]definite nominative/accusative singular of latură Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | lătur |
| tu | lături |
| el / ea | lătură |
| noi | lăturăm |
| voi | lăturați |
| ei / ele | lătură |
Imperfect
| eu | lăturam |
| tu | lăturai |
| el / ea | lătura |
| noi | lăturam |
| voi | lăturați |
| ei / ele | lăturau |
Perfectul simplu
| eu | lăturai |
| tu | lăturași |
| el / ea | lătură |
| noi | lăturarăm |
| voi | lăturarăți |
| ei / ele | lăturară |
Mai mult ca perfectul
| eu | lăturasem |
| tu | lăturaseși |
| el / ea | lăturase |
| noi | lăturaserăm |
| voi | lăturaserăți |
| ei / ele | lăturaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să lătur |
| tu | să lături |
| el / ea | să lăture |
| noi | să lăturăm |
| voi | să lăturați |
| ei / ele | să lăture |
Imperativ
Afirmativ
| tu | lătură |
| voi | lăturați |
Negativ
| tu | nu nu lătura |
| voi | nu nu lăturați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a lătura |
Gerunziu
| — | lăturând |
Participiu
| — | lăturat |