Conjugation of lărmui
to make noise Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | lărmuiesc |
| tu | lărmuiești |
| el / ea | lărmuiește |
| noi | lărmuim |
| voi | lărmuiți |
| ei / ele | lărmuiesc |
Imperfect
| eu | lărmuiam |
| tu | lărmuiai |
| el / ea | lărmuia |
| noi | lărmuiam |
| voi | lărmuiați |
| ei / ele | lărmuiau |
Perfectul simplu
| eu | lărmuii |
| tu | lărmuiși |
| el / ea | lărmui |
| noi | lărmuirăm |
| voi | lărmuirăți |
| ei / ele | lărmuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | lărmuisem |
| tu | lărmuiseși |
| el / ea | lărmuise |
| noi | lărmuiserăm |
| voi | lărmuiserăți |
| ei / ele | lărmuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să lărmuiesc |
| tu | să lărmuiești |
| el / ea | să lărmuiască |
| noi | să lărmuim |
| voi | să lărmuiți |
| ei / ele | să lărmuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | lărmuiește |
| voi | lărmuiți |
Negativ
| tu | nu nu lărmui |
| voi | nu nu lărmuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a lărmui |
Gerunziu
| — | lărmuind |
Participiu
| — | lărmuit |