Conjugation of lăcui
to varnish Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | lăcuiesc |
| tu | lăcuiești |
| el / ea | lăcuiește |
| noi | lăcuim |
| voi | lăcuiți |
| ei / ele | lăcuiesc |
Imperfect
| eu | lăcuiam |
| tu | lăcuiai |
| el / ea | lăcuia |
| noi | lăcuiam |
| voi | lăcuiați |
| ei / ele | lăcuiau |
Perfectul simplu
| eu | lăcuii |
| tu | lăcuiși |
| el / ea | lăcui |
| noi | lăcuirăm |
| voi | lăcuirăți |
| ei / ele | lăcuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | lăcuisem |
| tu | lăcuiseși |
| el / ea | lăcuise |
| noi | lăcuiserăm |
| voi | lăcuiserăți |
| ei / ele | lăcuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să lăcuiesc |
| tu | să lăcuiești |
| el / ea | să lăcuiască |
| noi | să lăcuim |
| voi | să lăcuiți |
| ei / ele | să lăcuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | lăcuiește |
| voi | lăcuiți |
Negativ
| tu | nu nu lăcui |
| voi | nu nu lăcuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a lăcui |
Gerunziu
| — | lăcuind |
Participiu
| — | lăcuit |