Conjugation of izvrăti
to distort what's been said Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | izvrătesc |
| tu | izvrătești |
| el / ea | izvrătește |
| noi | izvrătim |
| voi | izvrătiți |
| ei / ele | izvrătesc |
Imperfect
| eu | izvrăteam |
| tu | izvrăteai |
| el / ea | izvrătea |
| noi | izvrăteam |
| voi | izvrăteați |
| ei / ele | izvrăteau |
Perfectul simplu
| eu | izvrătii |
| tu | izvrătiși |
| el / ea | izvrăti |
| noi | izvrătirăm |
| voi | izvrătirăți |
| ei / ele | izvrătiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | izvrătisem |
| tu | izvrătiseși |
| el / ea | izvrătise |
| noi | izvrătiserăm |
| voi | izvrătiserăți |
| ei / ele | izvrătiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să izvrătesc |
| tu | să izvrătești |
| el / ea | să izvrătească |
| noi | să izvrătim |
| voi | să izvrătiți |
| ei / ele | să izvrătească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | izvrătește |
| voi | izvrătiți |
Negativ
| tu | nu nu izvrăti |
| voi | nu nu izvrătiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a izvrăti |
Gerunziu
| — | izvrătind |
Participiu
| — | izvrătit |