Conjugation of interpune
to interpose Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | interpun |
| tu | interpui |
| el / ea | interpune |
| noi | interpunem |
| voi | interpuneți |
| ei / ele | interpun |
Imperfect
| eu | interpuneam |
| tu | interpuneai |
| el / ea | interpunea |
| noi | interpuneam |
| voi | interpuneați |
| ei / ele | interpuneau |
Perfectul simplu
| eu | interpusei |
| tu | interpuseși |
| el / ea | interpuse |
| noi | interpuserăm |
| voi | interpuserăți |
| ei / ele | interpuseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | interpusesem |
| tu | interpuseseși |
| el / ea | interpusese |
| noi | interpuseserăm |
| voi | interpuseserăți |
| ei / ele | interpuseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să interpun |
| tu | să interpui |
| el / ea | să interpună |
| noi | să interpunem |
| voi | să interpuneți |
| ei / ele | să interpună |
Imperativ
Afirmativ
| tu | interpune |
| voi | interpuneți |
Negativ
| tu | nu nu interpune |
| voi | nu nu interpuneți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a interpune |
Gerunziu
| — | interpunând |
Participiu
| — | interpus |