Conjugation of indica
to indicate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | indic |
| tu | indici |
| el / ea | indică |
| noi | indicăm |
| voi | indicați |
| ei / ele | indică |
Imperfect
| eu | indicam |
| tu | indicai |
| el / ea | indica |
| noi | indicam |
| voi | indicați |
| ei / ele | indicau |
Perfectul simplu
| eu | indicai |
| tu | indicași |
| el / ea | indică |
| noi | indicarăm |
| voi | indicarăți |
| ei / ele | indicară |
Mai mult ca perfectul
| eu | indicasem |
| tu | indicaseși |
| el / ea | indicase |
| noi | indicaserăm |
| voi | indicaserăți |
| ei / ele | indicaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să indic |
| tu | să indici |
| el / ea | să indice |
| noi | să indicăm |
| voi | să indicați |
| ei / ele | să indice |
Imperativ
Afirmativ
| tu | indică |
| voi | indicați |
Negativ
| tu | nu nu indica |
| voi | nu nu indicați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a indica |
Gerunziu
| — | indicând |
Participiu
| — | indicat |