Conjugation of ii
iˈithird-person singular present indicative of fi: he/she/it is Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | iesc |
| tu | iești |
| el / ea | iește |
| noi | iim |
| voi | iiți |
| ei / ele | iesc |
Imperfect
| eu | iam |
| tu | iai |
| el / ea | ia |
| noi | iam |
| voi | iați |
| ei / ele | iau |
Perfectul simplu
| eu | iii |
| tu | iiși |
| el / ea | ii |
| noi | iirăm |
| voi | iirăți |
| ei / ele | iiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | iisem |
| tu | iiseși |
| el / ea | iise |
| noi | iiserăm |
| voi | iiserăți |
| ei / ele | iiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să iesc |
| tu | să iești |
| el / ea | să iască |
| noi | să iim |
| voi | să iiți |
| ei / ele | să iască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | iește |
| voi | iiți |
Negativ
| tu | nu nu ii |
| voi | nu nu iiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a ii |
Gerunziu
| — | iind |
Participiu
| — | iit |