Conjugation of ierta
to exempt, to relieve someone of an obligation or a debt Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | iert |
| tu | ierți |
| el / ea | iartă |
| noi | iertăm |
| voi | iertați |
| ei / ele | iartă |
Imperfect
| eu | iertam |
| tu | iertai |
| el / ea | ierta |
| noi | iertam |
| voi | iertați |
| ei / ele | iertau |
Perfectul simplu
| eu | iertai |
| tu | iertași |
| el / ea | iertă |
| noi | iertarăm |
| voi | iertarăți |
| ei / ele | iertară |
Mai mult ca perfectul
| eu | iertasem |
| tu | iertaseși |
| el / ea | iertase |
| noi | iertaserăm |
| voi | iertaserăți |
| ei / ele | iertaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să iert |
| tu | să ierți |
| el / ea | să ierte |
| noi | să iertăm |
| voi | să iertați |
| ei / ele | să ierte |
Imperativ
Afirmativ
| tu | iartă |
| voi | iertați |
Negativ
| tu | nu nu ierta |
| voi | nu nu iertați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a ierta |
Gerunziu
| — | iertând |
Participiu
| — | iertat |