Conjugation of hoți
to steal Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | hoțesc |
| tu | hoțești |
| el / ea | hoțește |
| noi | hoțim |
| voi | hoțiți |
| ei / ele | hoțesc |
Imperfect
| eu | hoțeam |
| tu | hoțeai |
| el / ea | hoțea |
| noi | hoțeam |
| voi | hoțeați |
| ei / ele | hoțeau |
Perfectul simplu
| eu | hoții |
| tu | hoțiși |
| el / ea | hoți |
| noi | hoțirăm |
| voi | hoțirăți |
| ei / ele | hoțiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | hoțisem |
| tu | hoțiseși |
| el / ea | hoțise |
| noi | hoțiserăm |
| voi | hoțiserăți |
| ei / ele | hoțiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să hoțesc |
| tu | să hoțești |
| el / ea | să hoțească |
| noi | să hoțim |
| voi | să hoțiți |
| ei / ele | să hoțească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | hoțește |
| voi | hoțiți |
Negativ
| tu | nu nu hoți |
| voi | nu nu hoțiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a hoți |
Gerunziu
| — | hoțind |
Participiu
| — | hoțit |