Conjugation of gravita
[ɡra.viˈta]third-person singular simple perfect indicative of gravita Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | gravitez |
| tu | gravitezi |
| el / ea | gravitează |
| noi | gravităm |
| voi | gravitați |
| ei / ele | gravitează |
Imperfect
| eu | gravitam |
| tu | gravitai |
| el / ea | gravita |
| noi | gravitam |
| voi | gravitați |
| ei / ele | gravitau |
Perfectul simplu
| eu | gravitai |
| tu | gravitași |
| el / ea | gravită |
| noi | gravitarăm |
| voi | gravitarăți |
| ei / ele | gravitară |
Mai mult ca perfectul
| eu | gravitasem |
| tu | gravitaseși |
| el / ea | gravitase |
| noi | gravitaserăm |
| voi | gravitaserăți |
| ei / ele | gravitaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să gravitez |
| tu | să gravitezi |
| el / ea | să graviteze |
| noi | să gravităm |
| voi | să gravitați |
| ei / ele | să graviteze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | gravitează |
| voi | gravitați |
Negativ
| tu | nu nu gravita |
| voi | nu nu gravitați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a gravita |
Gerunziu
| — | gravitând |
Participiu
| — | gravitat |