Conjugation of glănțui
to shine Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | glănțuiesc |
| tu | glănțuiești |
| el / ea | glănțuiește |
| noi | glănțuim |
| voi | glănțuiți |
| ei / ele | glănțuiesc |
Imperfect
| eu | glănțuiam |
| tu | glănțuiai |
| el / ea | glănțuia |
| noi | glănțuiam |
| voi | glănțuiați |
| ei / ele | glănțuiau |
Perfectul simplu
| eu | glănțuii |
| tu | glănțuiși |
| el / ea | glănțui |
| noi | glănțuirăm |
| voi | glănțuirăți |
| ei / ele | glănțuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | glănțuisem |
| tu | glănțuiseși |
| el / ea | glănțuise |
| noi | glănțuiserăm |
| voi | glănțuiserăți |
| ei / ele | glănțuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să glănțuiesc |
| tu | să glănțuiești |
| el / ea | să glănțuiască |
| noi | să glănțuim |
| voi | să glănțuiți |
| ei / ele | să glănțuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | glănțuiește |
| voi | glănțuiți |
Negativ
| tu | nu nu glănțui |
| voi | nu nu glănțuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a glănțui |
Gerunziu
| — | glănțuind |
Participiu
| — | glănțuit |