Conjugation of gândi
ɡɨnˈdito give thought to something, do something intently and with skill Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | gândesc |
| tu | gândești |
| el / ea | gândește |
| noi | gândim |
| voi | gândiți |
| ei / ele | gândesc |
Imperfect
| eu | gândeam |
| tu | gândeai |
| el / ea | gândea |
| noi | gândeam |
| voi | gândeați |
| ei / ele | gândeau |
Perfectul simplu
| eu | gândii |
| tu | gândiși |
| el / ea | gândi |
| noi | gândirăm |
| voi | gândirăți |
| ei / ele | gândiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | gândisem |
| tu | gândiseși |
| el / ea | gândise |
| noi | gândiserăm |
| voi | gândiserăți |
| ei / ele | gândiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să gândesc |
| tu | să gândești |
| el / ea | să gândească |
| noi | să gândim |
| voi | să gândiți |
| ei / ele | să gândească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | gândește |
| voi | gândiți |
Negativ
| tu | nu nu gândi |
| voi | nu nu gândiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a gândi |
Gerunziu
| — | gândind |
Participiu
| — | gândit |