Conjugation of forța
to oblige Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | forțez |
| tu | forțezi |
| el / ea | forțează |
| noi | forțăm |
| voi | forțați |
| ei / ele | forțează |
Imperfect
| eu | forțam |
| tu | forțai |
| el / ea | forța |
| noi | forțam |
| voi | forțați |
| ei / ele | forțau |
Perfectul simplu
| eu | forțai |
| tu | forțași |
| el / ea | forță |
| noi | forțarăm |
| voi | forțarăți |
| ei / ele | forțară |
Mai mult ca perfectul
| eu | forțasem |
| tu | forțaseși |
| el / ea | forțase |
| noi | forțaserăm |
| voi | forțaserăți |
| ei / ele | forțaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să forțez |
| tu | să forțezi |
| el / ea | să forțeze |
| noi | să forțăm |
| voi | să forțați |
| ei / ele | să forțeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | forțează |
| voi | forțați |
Negativ
| tu | nu nu forța |
| voi | nu nu forțați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a forța |
Gerunziu
| — | forțând |
Participiu
| — | forțat |