Conjugation of flencăni
to babble Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | flencănesc |
| tu | flencănești |
| el / ea | flencănește |
| noi | flencănim |
| voi | flencăniți |
| ei / ele | flencănesc |
Imperfect
| eu | flencăneam |
| tu | flencăneai |
| el / ea | flencănea |
| noi | flencăneam |
| voi | flencăneați |
| ei / ele | flencăneau |
Perfectul simplu
| eu | flencănii |
| tu | flencăniși |
| el / ea | flencăni |
| noi | flencănirăm |
| voi | flencănirăți |
| ei / ele | flencăniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | flencănisem |
| tu | flencăniseși |
| el / ea | flencănise |
| noi | flencăniserăm |
| voi | flencăniserăți |
| ei / ele | flencăniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să flencănesc |
| tu | să flencănești |
| el / ea | să flencănească |
| noi | să flencănim |
| voi | să flencăniți |
| ei / ele | să flencănească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | flencănește |
| voi | flencăniți |
Negativ
| tu | nu nu flencăni |
| voi | nu nu flencăniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a flencăni |
Gerunziu
| — | flencănind |
Participiu
| — | flencănit |