Conjugation of figura
to appear (in a list, etc.), be included; to represent Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | figurez |
| tu | figurezi |
| el / ea | figurează |
| noi | figurăm |
| voi | figurați |
| ei / ele | figurează |
Imperfect
| eu | figuram |
| tu | figurai |
| el / ea | figura |
| noi | figuram |
| voi | figurați |
| ei / ele | figurau |
Perfectul simplu
| eu | figurai |
| tu | figurași |
| el / ea | figură |
| noi | figurarăm |
| voi | figurarăți |
| ei / ele | figurară |
Mai mult ca perfectul
| eu | figurasem |
| tu | figuraseși |
| el / ea | figurase |
| noi | figuraserăm |
| voi | figuraserăți |
| ei / ele | figuraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să figurez |
| tu | să figurezi |
| el / ea | să figureze |
| noi | să figurăm |
| voi | să figurați |
| ei / ele | să figureze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | figurează |
| voi | figurați |
Negativ
| tu | nu nu figura |
| voi | nu nu figurați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a figura |
Gerunziu
| — | figurând |
Participiu
| — | figurat |