Conjugation of exulta
to exult Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | exult |
| tu | exulți |
| el / ea | exultă |
| noi | exultăm |
| voi | exultați |
| ei / ele | exultă |
Imperfect
| eu | exultam |
| tu | exultai |
| el / ea | exulta |
| noi | exultam |
| voi | exultați |
| ei / ele | exultau |
Perfectul simplu
| eu | exultai |
| tu | exultași |
| el / ea | exultă |
| noi | exultarăm |
| voi | exultarăți |
| ei / ele | exultară |
Mai mult ca perfectul
| eu | exultasem |
| tu | exultaseși |
| el / ea | exultase |
| noi | exultaserăm |
| voi | exultaserăți |
| ei / ele | exultaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să exult |
| tu | să exulți |
| el / ea | să exulte |
| noi | să exultăm |
| voi | să exultați |
| ei / ele | să exulte |
Imperativ
Afirmativ
| tu | exultă |
| voi | exultați |
Negativ
| tu | nu nu exulta |
| voi | nu nu exultați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a exulta |
Gerunziu
| — | exultând |
Participiu
| — | exultat |