Conjugation of expedui
to expedite Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | expeduiesc |
| tu | expeduiești |
| el / ea | expeduiește |
| noi | expeduim |
| voi | expeduiți |
| ei / ele | expeduiesc |
Imperfect
| eu | expeduiam |
| tu | expeduiai |
| el / ea | expeduia |
| noi | expeduiam |
| voi | expeduiați |
| ei / ele | expeduiau |
Perfectul simplu
| eu | expeduii |
| tu | expeduiși |
| el / ea | expedui |
| noi | expeduirăm |
| voi | expeduirăți |
| ei / ele | expeduiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | expeduisem |
| tu | expeduiseși |
| el / ea | expeduise |
| noi | expeduiserăm |
| voi | expeduiserăți |
| ei / ele | expeduiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să expeduiesc |
| tu | să expeduiești |
| el / ea | să expeduiască |
| noi | să expeduim |
| voi | să expeduiți |
| ei / ele | să expeduiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | expeduiește |
| voi | expeduiți |
Negativ
| tu | nu nu expedui |
| voi | nu nu expeduiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a expedui |
Gerunziu
| — | expeduind |
Participiu
| — | expeduit |