Conjugation of enunța
to enunciate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | enunț |
| tu | enunți |
| el / ea | enunță |
| noi | enunțăm |
| voi | enunțați |
| ei / ele | enunță |
Imperfect
| eu | enunțam |
| tu | enunțai |
| el / ea | enunța |
| noi | enunțam |
| voi | enunțați |
| ei / ele | enunțau |
Perfectul simplu
| eu | enunțai |
| tu | enunțași |
| el / ea | enunță |
| noi | enunțarăm |
| voi | enunțarăți |
| ei / ele | enunțară |
Mai mult ca perfectul
| eu | enunțasem |
| tu | enunțaseși |
| el / ea | enunțase |
| noi | enunțaserăm |
| voi | enunțaserăți |
| ei / ele | enunțaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să enunț |
| tu | să enunți |
| el / ea | să enunțe |
| noi | să enunțăm |
| voi | să enunțați |
| ei / ele | să enunțe |
Imperativ
Afirmativ
| tu | enunță |
| voi | enunțați |
Negativ
| tu | nu nu enunța |
| voi | nu nu enunțați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a enunța |
Gerunziu
| — | enunțând |
Participiu
| — | enunțat |