Conjugation of elucubra
to elucubrate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | elucubrez |
| tu | elucubrezi |
| el / ea | elucubrează |
| noi | elucubrăm |
| voi | elucubrați |
| ei / ele | elucubrează |
Imperfect
| eu | elucubram |
| tu | elucubrai |
| el / ea | elucubra |
| noi | elucubram |
| voi | elucubrați |
| ei / ele | elucubrau |
Perfectul simplu
| eu | elucubrai |
| tu | elucubrași |
| el / ea | elucubră |
| noi | elucubrarăm |
| voi | elucubrarăți |
| ei / ele | elucubrară |
Mai mult ca perfectul
| eu | elucubrasem |
| tu | elucubraseși |
| el / ea | elucubrase |
| noi | elucubraserăm |
| voi | elucubraserăți |
| ei / ele | elucubraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să elucubrez |
| tu | să elucubrezi |
| el / ea | să elucubreze |
| noi | să elucubrăm |
| voi | să elucubrați |
| ei / ele | să elucubreze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | elucubrează |
| voi | elucubrați |
Negativ
| tu | nu nu elucubra |
| voi | nu nu elucubrați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a elucubra |
Gerunziu
| — | elucubrând |
Participiu
| — | elucubrat |