Conjugation of efemina
to feminize, to womanize Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | efeminez |
| tu | efeminezi |
| el / ea | efeminează |
| noi | efeminăm |
| voi | efeminați |
| ei / ele | efeminează |
Imperfect
| eu | efeminam |
| tu | efeminai |
| el / ea | efemina |
| noi | efeminam |
| voi | efeminați |
| ei / ele | efeminau |
Perfectul simplu
| eu | efeminai |
| tu | efeminași |
| el / ea | efemină |
| noi | efeminarăm |
| voi | efeminarăți |
| ei / ele | efeminară |
Mai mult ca perfectul
| eu | efeminasem |
| tu | efeminaseși |
| el / ea | efeminase |
| noi | efeminaserăm |
| voi | efeminaserăți |
| ei / ele | efeminaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să efeminez |
| tu | să efeminezi |
| el / ea | să efemineze |
| noi | să efeminăm |
| voi | să efeminați |
| ei / ele | să efemineze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | efeminează |
| voi | efeminați |
Negativ
| tu | nu nu efemina |
| voi | nu nu efeminați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a efemina |
Gerunziu
| — | efeminând |
Participiu
| — | efeminat |