Conjugation of durai
[duˈraj]first-person singular simple perfect indicative Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | durăi |
| tu | durăi |
| el / ea | durăie |
| noi | durăim |
| voi | durăiți |
| ei / ele | durăie |
Imperfect
| eu | durăiam |
| tu | durăiai |
| el / ea | durăia |
| noi | durăiam |
| voi | durăiați |
| ei / ele | durăiau |
Perfectul simplu
| eu | durăii |
| tu | durăiși |
| el / ea | durăi |
| noi | durăirăm |
| voi | durăirăți |
| ei / ele | durăiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | durăisem |
| tu | durăiseși |
| el / ea | durăise |
| noi | durăiserăm |
| voi | durăiserăți |
| ei / ele | durăiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să durăi |
| tu | să durăi |
| el / ea | să durăie |
| noi | să durăim |
| voi | să durăiți |
| ei / ele | să durăie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | durăie |
| voi | durăiți |
Negativ
| tu | nu nu durăi |
| voi | nu nu durăiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a durăi |
Gerunziu
| — | durăind |
Participiu
| — | durăit |