Conjugation of drăcui
to curse, to swear using the word "drac" (devil) and derivatives Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | drăcuiesc |
| tu | drăcuiești |
| el / ea | drăcuiește |
| noi | drăcuim |
| voi | drăcuiți |
| ei / ele | drăcuiesc |
Imperfect
| eu | drăcuiam |
| tu | drăcuiai |
| el / ea | drăcuia |
| noi | drăcuiam |
| voi | drăcuiați |
| ei / ele | drăcuiau |
Perfectul simplu
| eu | drăcuii |
| tu | drăcuiși |
| el / ea | drăcui |
| noi | drăcuirăm |
| voi | drăcuirăți |
| ei / ele | drăcuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | drăcuisem |
| tu | drăcuiseși |
| el / ea | drăcuise |
| noi | drăcuiserăm |
| voi | drăcuiserăți |
| ei / ele | drăcuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să drăcuiesc |
| tu | să drăcuiești |
| el / ea | să drăcuiască |
| noi | să drăcuim |
| voi | să drăcuiți |
| ei / ele | să drăcuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | drăcuiește |
| voi | drăcuiți |
Negativ
| tu | nu nu drăcui |
| voi | nu nu drăcuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a drăcui |
Gerunziu
| — | drăcuind |
Participiu
| — | drăcuit |