Conjugation of disprețui
to despise Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | disprețuiesc |
| tu | disprețuiești |
| el / ea | disprețuiește |
| noi | disprețuim |
| voi | disprețuiți |
| ei / ele | disprețuiesc |
Imperfect
| eu | disprețuiam |
| tu | disprețuiai |
| el / ea | disprețuia |
| noi | disprețuiam |
| voi | disprețuiați |
| ei / ele | disprețuiau |
Perfectul simplu
| eu | disprețuii |
| tu | disprețuiși |
| el / ea | disprețui |
| noi | disprețuirăm |
| voi | disprețuirăți |
| ei / ele | disprețuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | disprețuisem |
| tu | disprețuiseși |
| el / ea | disprețuise |
| noi | disprețuiserăm |
| voi | disprețuiserăți |
| ei / ele | disprețuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să disprețuiesc |
| tu | să disprețuiești |
| el / ea | să disprețuiască |
| noi | să disprețuim |
| voi | să disprețuiți |
| ei / ele | să disprețuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | disprețuiește |
| voi | disprețuiți |
Negativ
| tu | nu nu disprețui |
| voi | nu nu disprețuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a disprețui |
Gerunziu
| — | disprețuind |
Participiu
| — | disprețuit |