Conjugation of discerne
to discern Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | discern |
| tu | discerni |
| el / ea | discerne |
| noi | discernem |
| voi | discerneți |
| ei / ele | discern |
Imperfect
| eu | discerneam |
| tu | discerneai |
| el / ea | discernea |
| noi | discerneam |
| voi | discerneați |
| ei / ele | discerneau |
Perfectul simplu
| eu | discernui |
| tu | discernuși |
| el / ea | discernu |
| noi | discernurăm |
| voi | discernurăți |
| ei / ele | discernură |
Mai mult ca perfectul
| eu | discernusem |
| tu | discernuseși |
| el / ea | discernuse |
| noi | discernuserăm |
| voi | discernuserăți |
| ei / ele | discernuseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să discern |
| tu | să discerni |
| el / ea | să discearnă |
| noi | să discernem |
| voi | să discerneți |
| ei / ele | să discearnă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | discerne |
| voi | discerneți |
Negativ
| tu | nu nu discerne |
| voi | nu nu discerneți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a discerne |
Gerunziu
| — | discernând |
Participiu
| — | discernut |