Conjugation of diferenția
to differentiate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | diferențiez |
| tu | diferențiezi |
| el / ea | diferențiază |
| noi | diferențiem |
| voi | diferențiați |
| ei / ele | diferențiază |
Imperfect
| eu | diferențiam |
| tu | diferențiai |
| el / ea | diferenția |
| noi | diferențiam |
| voi | diferențiați |
| ei / ele | diferențiau |
Perfectul simplu
| eu | diferențiai |
| tu | diferențiași |
| el / ea | diferenție |
| noi | diferențiarăm |
| voi | diferențiarăți |
| ei / ele | diferențiară |
Mai mult ca perfectul
| eu | diferențiasem |
| tu | diferențiaseși |
| el / ea | diferențiase |
| noi | diferențiaserăm |
| voi | diferențiaserăți |
| ei / ele | diferențiaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să diferențiez |
| tu | să diferențiezi |
| el / ea | să diferențieze |
| noi | să diferențiem |
| voi | să diferențiați |
| ei / ele | să diferențieze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | diferențiază |
| voi | diferențiați |
Negativ
| tu | nu nu diferenția |
| voi | nu nu diferențiați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a diferenția |
Gerunziu
| — | diferențiind |
Participiu
| — | diferențiat |