Conjugation of deznădăjdui
to despair Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | deznădăjduiesc |
| tu | deznădăjduiești |
| el / ea | deznădăjduiește |
| noi | deznădăjduim |
| voi | deznădăjduiți |
| ei / ele | deznădăjduiesc |
Imperfect
| eu | deznădăjduiam |
| tu | deznădăjduiai |
| el / ea | deznădăjduia |
| noi | deznădăjduiam |
| voi | deznădăjduiați |
| ei / ele | deznădăjduiau |
Perfectul simplu
| eu | deznădăjduii |
| tu | deznădăjduiși |
| el / ea | deznădăjdui |
| noi | deznădăjduirăm |
| voi | deznădăjduirăți |
| ei / ele | deznădăjduiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | deznădăjduisem |
| tu | deznădăjduiseși |
| el / ea | deznădăjduise |
| noi | deznădăjduiserăm |
| voi | deznădăjduiserăți |
| ei / ele | deznădăjduiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să deznădăjduiesc |
| tu | să deznădăjduiești |
| el / ea | să deznădăjduiască |
| noi | să deznădăjduim |
| voi | să deznădăjduiți |
| ei / ele | să deznădăjduiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | deznădăjduiește |
| voi | deznădăjduiți |
Negativ
| tu | nu nu deznădăjdui |
| voi | nu nu deznădăjduiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a deznădăjdui |
Gerunziu
| — | deznădăjduind |
Participiu
| — | deznădăjduit |