Conjugation of destitui
to discharge, to depose Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | destitui |
| tu | destitui |
| el / ea | destituie |
| noi | destituim |
| voi | destituiți |
| ei / ele | destituie |
Imperfect
| eu | destituiam |
| tu | destituiai |
| el / ea | destituia |
| noi | destituiam |
| voi | destituiați |
| ei / ele | destituiau |
Perfectul simplu
| eu | destituii |
| tu | destituiși |
| el / ea | destitui |
| noi | destituirăm |
| voi | destituirăți |
| ei / ele | destituiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | destituisem |
| tu | destituiseși |
| el / ea | destituise |
| noi | destituiserăm |
| voi | destituiserăți |
| ei / ele | destituiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să destitui |
| tu | să destitui |
| el / ea | să destituie |
| noi | să destituim |
| voi | să destituiți |
| ei / ele | să destituie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | destituie |
| voi | destituiți |
Negativ
| tu | nu nu destitui |
| voi | nu nu destituiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a destitui |
Gerunziu
| — | destituind |
Participiu
| — | destituit |