Conjugation of destăinui
to reveal Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | destăinuiesc |
| tu | destăinuiești |
| el / ea | destăinuiește |
| noi | destăinuim |
| voi | destăinuiți |
| ei / ele | destăinuiesc |
Imperfect
| eu | destăinuiam |
| tu | destăinuiai |
| el / ea | destăinuia |
| noi | destăinuiam |
| voi | destăinuiați |
| ei / ele | destăinuiau |
Perfectul simplu
| eu | destăinuii |
| tu | destăinuiși |
| el / ea | destăinui |
| noi | destăinuirăm |
| voi | destăinuirăți |
| ei / ele | destăinuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | destăinuisem |
| tu | destăinuiseși |
| el / ea | destăinuise |
| noi | destăinuiserăm |
| voi | destăinuiserăți |
| ei / ele | destăinuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să destăinuiesc |
| tu | să destăinuiești |
| el / ea | să destăinuiască |
| noi | să destăinuim |
| voi | să destăinuiți |
| ei / ele | să destăinuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | destăinuiește |
| voi | destăinuiți |
Negativ
| tu | nu nu destăinui |
| voi | nu nu destăinuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a destăinui |
Gerunziu
| — | destăinuind |
Participiu
| — | destăinuit |