Conjugation of despărți
to separate, to break up Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | despart |
| tu | desparți |
| el / ea | desparte |
| noi | despărțim |
| voi | despărțiți |
| ei / ele | despart |
Imperfect
| eu | despărțeam |
| tu | despărțeai |
| el / ea | despărțea |
| noi | despărțeam |
| voi | despărțeați |
| ei / ele | despărțeau |
Perfectul simplu
| eu | despărții |
| tu | despărțiși |
| el / ea | despărți |
| noi | despărțirăm |
| voi | despărțirăți |
| ei / ele | despărțiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | despărțisem |
| tu | despărțiseși |
| el / ea | despărțise |
| noi | despărțiserăm |
| voi | despărțiserăți |
| ei / ele | despărțiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să despart |
| tu | să desparți |
| el / ea | să despartă |
| noi | să despărțim |
| voi | să despărțiți |
| ei / ele | să despartă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | desparte |
| voi | despărțiți |
Negativ
| tu | nu nu despărți |
| voi | nu nu despărțiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a despărți |
Gerunziu
| — | despărțind |
Participiu
| — | despărțit |