Conjugation of desfătui
to advise not to do something Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | desfătuiesc |
| tu | desfătuiești |
| el / ea | desfătuiește |
| noi | desfătuim |
| voi | desfătuiți |
| ei / ele | desfătuiesc |
Imperfect
| eu | desfătuiam |
| tu | desfătuiai |
| el / ea | desfătuia |
| noi | desfătuiam |
| voi | desfătuiați |
| ei / ele | desfătuiau |
Perfectul simplu
| eu | desfătuii |
| tu | desfătuiși |
| el / ea | desfătui |
| noi | desfătuirăm |
| voi | desfătuirăți |
| ei / ele | desfătuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | desfătuisem |
| tu | desfătuiseși |
| el / ea | desfătuise |
| noi | desfătuiserăm |
| voi | desfătuiserăți |
| ei / ele | desfătuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să desfătuiesc |
| tu | să desfătuiești |
| el / ea | să desfătuiască |
| noi | să desfătuim |
| voi | să desfătuiți |
| ei / ele | să desfătuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | desfătuiește |
| voi | desfătuiți |
Negativ
| tu | nu nu desfătui |
| voi | nu nu desfătuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a desfătui |
Gerunziu
| — | desfătuind |
Participiu
| — | desfătuit |