Conjugation of decurge
deˈkur.d͡ʒeto proceed, to trend, to unfold (to exhibit a certain evolution) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | decurg |
| tu | decurgi |
| el / ea | decurge |
| noi | decurgem |
| voi | decurgeți |
| ei / ele | decurg |
Imperfect
| eu | decurgeam |
| tu | decurgeai |
| el / ea | decurgea |
| noi | decurgeam |
| voi | decurgeați |
| ei / ele | decurgeau |
Perfectul simplu
| eu | decursei |
| tu | decurseși |
| el / ea | decurse |
| noi | decurserăm |
| voi | decurserăți |
| ei / ele | decurseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | decursesem |
| tu | decurseseși |
| el / ea | decursese |
| noi | decurseserăm |
| voi | decurseserăți |
| ei / ele | decurseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să decurg |
| tu | să decurgi |
| el / ea | să decurgă |
| noi | să decurgem |
| voi | să decurgeți |
| ei / ele | să decurgă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | decurge |
| voi | decurgeți |
Negativ
| tu | nu nu decurge |
| voi | nu nu decurgeți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a decurge |
Gerunziu
| — | decurgând |
Participiu
| — | decurs |