Conjugation of dăinui
to last Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | dăinui |
| tu | dăinui |
| el / ea | dăinuie |
| noi | dăinuim |
| voi | dăinuiți |
| ei / ele | dăinuie |
Imperfect
| eu | dăinuiam |
| tu | dăinuiai |
| el / ea | dăinuia |
| noi | dăinuiam |
| voi | dăinuiați |
| ei / ele | dăinuiau |
Perfectul simplu
| eu | dăinuii |
| tu | dăinuiși |
| el / ea | dăinui |
| noi | dăinuirăm |
| voi | dăinuirăți |
| ei / ele | dăinuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | dăinuisem |
| tu | dăinuiseși |
| el / ea | dăinuise |
| noi | dăinuiserăm |
| voi | dăinuiserăți |
| ei / ele | dăinuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să dăinui |
| tu | să dăinui |
| el / ea | să dăinuie |
| noi | să dăinuim |
| voi | să dăinuiți |
| ei / ele | să dăinuie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | dăinuie |
| voi | dăinuiți |
Negativ
| tu | nu nu dăinui |
| voi | nu nu dăinuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a dăinui |
Gerunziu
| — | dăinuind |
Participiu
| — | dăinuit |