Conjugation of cuviința
to approve Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | cuviințez |
| tu | cuviințezi |
| el / ea | cuviințează |
| noi | cuviințăm |
| voi | cuviințați |
| ei / ele | cuviințează |
Imperfect
| eu | cuviințam |
| tu | cuviințai |
| el / ea | cuviința |
| noi | cuviințam |
| voi | cuviințați |
| ei / ele | cuviințau |
Perfectul simplu
| eu | cuviințai |
| tu | cuviințași |
| el / ea | cuviință |
| noi | cuviințarăm |
| voi | cuviințarăți |
| ei / ele | cuviințară |
Mai mult ca perfectul
| eu | cuviințasem |
| tu | cuviințaseși |
| el / ea | cuviințase |
| noi | cuviințaserăm |
| voi | cuviințaserăți |
| ei / ele | cuviințaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să cuviințez |
| tu | să cuviințezi |
| el / ea | să cuviințeze |
| noi | să cuviințăm |
| voi | să cuviințați |
| ei / ele | să cuviințeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | cuviințează |
| voi | cuviințați |
Negativ
| tu | nu nu cuviința |
| voi | nu nu cuviințați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a cuviința |
Gerunziu
| — | cuviințând |
Participiu
| — | cuviințat |