Conjugation of cuveni
to be adequate, to be consistent with (especially moral requirements) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | cuvin |
| tu | cuvii |
| el / ea | cuvine |
| noi | cuvenim |
| voi | cuveniți |
| ei / ele | cuvin |
Imperfect
| eu | cuveneam |
| tu | cuveneai |
| el / ea | cuvenea |
| noi | cuveneam |
| voi | cuveneați |
| ei / ele | cuveneau |
Perfectul simplu
| eu | cuvenii |
| tu | cuveniși |
| el / ea | cuveni |
| noi | cuvenirăm |
| voi | cuvenirăți |
| ei / ele | cuveniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | cuvenisem |
| tu | cuveniseși |
| el / ea | cuvenise |
| noi | cuveniserăm |
| voi | cuveniserăți |
| ei / ele | cuveniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să cuvin |
| tu | să cuvii |
| el / ea | să cuvină |
| noi | să cuvenim |
| voi | să cuveniți |
| ei / ele | să cuvină |
Imperativ
Afirmativ
| tu | cuvino |
| voi | cuveniți |
Negativ
| tu | nu nu cuveni |
| voi | nu nu cuveniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a cuveni |
Gerunziu
| — | cuvenind |
Participiu
| — | cuvenit |