Conjugation of cumineca
to receive (or give) the Eucharist, Holy Communion Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | cuminec |
| tu | cumineci |
| el / ea | cuminecă |
| noi | cuminecăm |
| voi | cuminecați |
| ei / ele | cuminecă |
Imperfect
| eu | cuminecam |
| tu | cuminecai |
| el / ea | cumineca |
| noi | cuminecam |
| voi | cuminecați |
| ei / ele | cuminecau |
Perfectul simplu
| eu | cuminecai |
| tu | cuminecași |
| el / ea | cuminecă |
| noi | cuminecarăm |
| voi | cuminecarăți |
| ei / ele | cuminecară |
Mai mult ca perfectul
| eu | cuminecasem |
| tu | cuminecaseși |
| el / ea | cuminecase |
| noi | cuminecaserăm |
| voi | cuminecaserăți |
| ei / ele | cuminecaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să cuminec |
| tu | să cumineci |
| el / ea | să cuminece |
| noi | să cuminecăm |
| voi | să cuminecați |
| ei / ele | să cuminece |
Imperativ
Afirmativ
| tu | cuminecă |
| voi | cuminecați |
Negativ
| tu | nu nu cumineca |
| voi | nu nu cuminecați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a cumineca |
Gerunziu
| — | cuminecând |
Participiu
| — | cuminecat |