Conjugation of cucăi
to doze off Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | cucăi |
| tu | cucăi |
| el / ea | cucăie |
| noi | cucăim |
| voi | cucăiți |
| ei / ele | cucăie |
Imperfect
| eu | cucăiam |
| tu | cucăiai |
| el / ea | cucăia |
| noi | cucăiam |
| voi | cucăiați |
| ei / ele | cucăiau |
Perfectul simplu
| eu | cucăii |
| tu | cucăiși |
| el / ea | cucăi |
| noi | cucăirăm |
| voi | cucăirăți |
| ei / ele | cucăiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | cucăisem |
| tu | cucăiseși |
| el / ea | cucăise |
| noi | cucăiserăm |
| voi | cucăiserăți |
| ei / ele | cucăiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să cucăi |
| tu | să cucăi |
| el / ea | să cucăie |
| noi | să cucăim |
| voi | să cucăiți |
| ei / ele | să cucăie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | cucăie |
| voi | cucăiți |
Negativ
| tu | nu nu cucăi |
| voi | nu nu cucăiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a cucăi |
Gerunziu
| — | cucăind |
Participiu
| — | cucăit |