Conjugation of conveni
kon.veˈnithird-person singular simple perfect indicative of conveni Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | convin |
| tu | convii |
| el / ea | convine |
| noi | convenim |
| voi | conveniți |
| ei / ele | convin |
Imperfect
| eu | conveneam |
| tu | conveneai |
| el / ea | convenea |
| noi | conveneam |
| voi | conveneați |
| ei / ele | conveneau |
Perfectul simplu
| eu | convenii |
| tu | conveniși |
| el / ea | conveni |
| noi | convenirăm |
| voi | convenirăți |
| ei / ele | conveniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | convenisem |
| tu | conveniseși |
| el / ea | convenise |
| noi | conveniserăm |
| voi | conveniserăți |
| ei / ele | conveniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să convin |
| tu | să convii |
| el / ea | să convină |
| noi | să convenim |
| voi | să conveniți |
| ei / ele | să convină |
Imperativ
Afirmativ
| tu | convino |
| voi | conveniți |
Negativ
| tu | nu nu conveni |
| voi | nu nu conveniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a conveni |
Gerunziu
| — | convenind |
Participiu
| — | convenit |