Conjugation of contrazice
kon.traˈzi.t͡ʃeto contradict, to be contrary to Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | contrazic |
| tu | contrazici |
| el / ea | contrazice |
| noi | contrazicem |
| voi | contraziceți |
| ei / ele | contrazic |
Imperfect
| eu | contraziceam |
| tu | contraziceai |
| el / ea | contrazicea |
| noi | contraziceam |
| voi | contraziceați |
| ei / ele | contraziceau |
Perfectul simplu
| eu | contrazisei |
| tu | contraziseși |
| el / ea | contrazise |
| noi | contraziserăm |
| voi | contraziserăți |
| ei / ele | contraziseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | contrazisesem |
| tu | contraziseseși |
| el / ea | contrazisese |
| noi | contraziseserăm |
| voi | contraziseserăți |
| ei / ele | contraziseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să contrazic |
| tu | să contrazici |
| el / ea | să contrazică |
| noi | să contrazicem |
| voi | să contraziceți |
| ei / ele | să contrazică |
Imperativ
Afirmativ
| tu | contrazi |
| voi | contraziceți |
Negativ
| tu | nu nu contrazice |
| voi | nu nu contraziceți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a contrazice |
Gerunziu
| — | contrazicând |
Participiu
| — | contrazis |