Conjugation of consuna
to produce a consonance Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | consun |
| tu | consuni |
| el / ea | consună |
| noi | consunăm |
| voi | consunați |
| ei / ele | consună |
Imperfect
| eu | consunam |
| tu | consunai |
| el / ea | consuna |
| noi | consunam |
| voi | consunați |
| ei / ele | consunau |
Perfectul simplu
| eu | consunai |
| tu | consunași |
| el / ea | consună |
| noi | consunarăm |
| voi | consunarăți |
| ei / ele | consunară |
Mai mult ca perfectul
| eu | consunasem |
| tu | consunaseși |
| el / ea | consunase |
| noi | consunaserăm |
| voi | consunaserăți |
| ei / ele | consunaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să consun |
| tu | să consuni |
| el / ea | să consune |
| noi | să consunăm |
| voi | să consunați |
| ei / ele | să consune |
Imperativ
Afirmativ
| tu | consună |
| voi | consunați |
Negativ
| tu | nu nu consuna |
| voi | nu nu consunați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a consuna |
Gerunziu
| — | consunând |
Participiu
| — | consunat |