Conjugation of conglăsui
to concur, to agree Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | conglăsuiesc |
| tu | conglăsuiești |
| el / ea | conglăsuiește |
| noi | conglăsuim |
| voi | conglăsuiți |
| ei / ele | conglăsuiesc |
Imperfect
| eu | conglăsuiam |
| tu | conglăsuiai |
| el / ea | conglăsuia |
| noi | conglăsuiam |
| voi | conglăsuiați |
| ei / ele | conglăsuiau |
Perfectul simplu
| eu | conglăsuii |
| tu | conglăsuiși |
| el / ea | conglăsui |
| noi | conglăsuirăm |
| voi | conglăsuirăți |
| ei / ele | conglăsuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | conglăsuisem |
| tu | conglăsuiseși |
| el / ea | conglăsuise |
| noi | conglăsuiserăm |
| voi | conglăsuiserăți |
| ei / ele | conglăsuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să conglăsuiesc |
| tu | să conglăsuiești |
| el / ea | să conglăsuiască |
| noi | să conglăsuim |
| voi | să conglăsuiți |
| ei / ele | să conglăsuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | conglăsuiește |
| voi | conglăsuiți |
Negativ
| tu | nu nu conglăsui |
| voi | nu nu conglăsuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a conglăsui |
Gerunziu
| — | conglăsuind |
Participiu
| — | conglăsuit |