Conjugation of concreționa
to concretize Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | concreționez |
| tu | concreționezi |
| el / ea | concreționează |
| noi | concreționăm |
| voi | concreționați |
| ei / ele | concreționează |
Imperfect
| eu | concreționam |
| tu | concreționai |
| el / ea | concreționa |
| noi | concreționam |
| voi | concreționați |
| ei / ele | concreționau |
Perfectul simplu
| eu | concreționai |
| tu | concreționași |
| el / ea | concreționă |
| noi | concreționarăm |
| voi | concreționarăți |
| ei / ele | concreționară |
Mai mult ca perfectul
| eu | concreționasem |
| tu | concreționaseși |
| el / ea | concreționase |
| noi | concreționaserăm |
| voi | concreționaserăți |
| ei / ele | concreționaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să concreționez |
| tu | să concreționezi |
| el / ea | să concreționeze |
| noi | să concreționăm |
| voi | să concreționați |
| ei / ele | să concreționeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | concreționează |
| voi | concreționați |
Negativ
| tu | nu nu concreționa |
| voi | nu nu concreționați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a concreționa |
Gerunziu
| — | concreționând |
Participiu
| — | concreționat |