Conjugation of concede
to concede Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | conced |
| tu | concezi |
| el / ea | concede |
| noi | concedem |
| voi | concedeți |
| ei / ele | conced |
Imperfect
| eu | concedeam |
| tu | concedeai |
| el / ea | concedea |
| noi | concedeam |
| voi | concedeați |
| ei / ele | concedeau |
Perfectul simplu
| eu | concesei |
| tu | conceseși |
| el / ea | concese |
| noi | conceserăm |
| voi | conceserăți |
| ei / ele | conceseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | concesesem |
| tu | conceseseși |
| el / ea | concesese |
| noi | conceseserăm |
| voi | conceseserăți |
| ei / ele | conceseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să conced |
| tu | să concezi |
| el / ea | să conceadă |
| noi | să concedem |
| voi | să concedeți |
| ei / ele | să conceadă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | concede |
| voi | concedeți |
Negativ
| tu | nu nu concede |
| voi | nu nu concedeți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a concede |
Gerunziu
| — | concezând |
Participiu
| — | conces |