Conjugation of ciorovăi
to bicker, to squabble Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | ciorovăiesc |
| tu | ciorovăiești |
| el / ea | ciorovăiește |
| noi | ciorovăim |
| voi | ciorovăiți |
| ei / ele | ciorovăiesc |
Imperfect
| eu | ciorovăiam |
| tu | ciorovăiai |
| el / ea | ciorovăia |
| noi | ciorovăiam |
| voi | ciorovăiați |
| ei / ele | ciorovăiau |
Perfectul simplu
| eu | ciorovăii |
| tu | ciorovăiși |
| el / ea | ciorovăi |
| noi | ciorovăirăm |
| voi | ciorovăirăți |
| ei / ele | ciorovăiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | ciorovăisem |
| tu | ciorovăiseși |
| el / ea | ciorovăise |
| noi | ciorovăiserăm |
| voi | ciorovăiserăți |
| ei / ele | ciorovăiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să ciorovăiesc |
| tu | să ciorovăiești |
| el / ea | să ciorovăiască |
| noi | să ciorovăim |
| voi | să ciorovăiți |
| ei / ele | să ciorovăiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | ciorovăiește |
| voi | ciorovăiți |
Negativ
| tu | nu nu ciorovăi |
| voi | nu nu ciorovăiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a ciorovăi |
Gerunziu
| — | ciorovăind |
Participiu
| — | ciorovăit |