Conjugation of ciomăgi
to beat up Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | ciomăgesc |
| tu | ciomăgești |
| el / ea | ciomăgește |
| noi | ciomăgim |
| voi | ciomăgiți |
| ei / ele | ciomăgesc |
Imperfect
| eu | ciomăgeam |
| tu | ciomăgeai |
| el / ea | ciomăgea |
| noi | ciomăgeam |
| voi | ciomăgeați |
| ei / ele | ciomăgeau |
Perfectul simplu
| eu | ciomăgii |
| tu | ciomăgiși |
| el / ea | ciomăgi |
| noi | ciomăgirăm |
| voi | ciomăgirăți |
| ei / ele | ciomăgiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | ciomăgisem |
| tu | ciomăgiseși |
| el / ea | ciomăgise |
| noi | ciomăgiserăm |
| voi | ciomăgiserăți |
| ei / ele | ciomăgiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să ciomăgesc |
| tu | să ciomăgești |
| el / ea | să ciomăgească |
| noi | să ciomăgim |
| voi | să ciomăgiți |
| ei / ele | să ciomăgească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | ciomăgește |
| voi | ciomăgiți |
Negativ
| tu | nu nu ciomăgi |
| voi | nu nu ciomăgiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a ciomăgi |
Gerunziu
| — | ciomăgind |
Participiu
| — | ciomăgit |