Conjugation of cianura
to cyanate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | cianurez |
| tu | cianurezi |
| el / ea | cianurează |
| noi | cianurăm |
| voi | cianurați |
| ei / ele | cianurează |
Imperfect
| eu | cianuram |
| tu | cianurai |
| el / ea | cianura |
| noi | cianuram |
| voi | cianurați |
| ei / ele | cianurau |
Perfectul simplu
| eu | cianurai |
| tu | cianurași |
| el / ea | cianură |
| noi | cianurarăm |
| voi | cianurarăți |
| ei / ele | cianurară |
Mai mult ca perfectul
| eu | cianurasem |
| tu | cianuraseși |
| el / ea | cianurase |
| noi | cianuraserăm |
| voi | cianuraserăți |
| ei / ele | cianuraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să cianurez |
| tu | să cianurezi |
| el / ea | să cianureze |
| noi | să cianurăm |
| voi | să cianurați |
| ei / ele | să cianureze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | cianurează |
| voi | cianurați |
Negativ
| tu | nu nu cianura |
| voi | nu nu cianurați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a cianura |
Gerunziu
| — | cianurând |
Participiu
| — | cianurat |