Conjugation of chibzui
kib.zuˈito contemplate, weigh, reflect, meditate, deliberate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | chibzuiesc |
| tu | chibzuiești |
| el / ea | chibzuiește |
| noi | chibzuim |
| voi | chibzuiți |
| ei / ele | chibzuiesc |
Imperfect
| eu | chibzuiam |
| tu | chibzuiai |
| el / ea | chibzuia |
| noi | chibzuiam |
| voi | chibzuiați |
| ei / ele | chibzuiau |
Perfectul simplu
| eu | chibzuii |
| tu | chibzuiși |
| el / ea | chibzui |
| noi | chibzuirăm |
| voi | chibzuirăți |
| ei / ele | chibzuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | chibzuisem |
| tu | chibzuiseși |
| el / ea | chibzuise |
| noi | chibzuiserăm |
| voi | chibzuiserăți |
| ei / ele | chibzuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să chibzuiesc |
| tu | să chibzuiești |
| el / ea | să chibzuiască |
| noi | să chibzuim |
| voi | să chibzuiți |
| ei / ele | să chibzuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | chibzuiește |
| voi | chibzuiți |
Negativ
| tu | nu nu chibzui |
| voi | nu nu chibzuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a chibzui |
Gerunziu
| — | chibzuind |
Participiu
| — | chibzuit |