Conjugation of cerui
[t͡ʃeˈruj]first-person singular simple perfect indicative of cere Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | ceruiesc |
| tu | ceruiești |
| el / ea | ceruiește |
| noi | ceruim |
| voi | ceruiți |
| ei / ele | ceruiesc |
Imperfect
| eu | ceruiam |
| tu | ceruiai |
| el / ea | ceruia |
| noi | ceruiam |
| voi | ceruiați |
| ei / ele | ceruiau |
Perfectul simplu
| eu | ceruii |
| tu | ceruiși |
| el / ea | cerui |
| noi | ceruirăm |
| voi | ceruirăți |
| ei / ele | ceruiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | ceruisem |
| tu | ceruiseși |
| el / ea | ceruise |
| noi | ceruiserăm |
| voi | ceruiserăți |
| ei / ele | ceruiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să ceruiesc |
| tu | să ceruiești |
| el / ea | să ceruiască |
| noi | să ceruim |
| voi | să ceruiți |
| ei / ele | să ceruiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | ceruiește |
| voi | ceruiți |
Negativ
| tu | nu nu cerui |
| voi | nu nu ceruiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a cerui |
Gerunziu
| — | ceruind |
Participiu
| — | ceruit |