Conjugation of căca
kəˈkato not give a shit, to not give a fuck, to not care Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | cac |
| tu | caci |
| el / ea | cacă |
| noi | căcăm |
| voi | căcați |
| ei / ele | cacă |
Imperfect
| eu | căcam |
| tu | căcai |
| el / ea | căca |
| noi | căcam |
| voi | căcați |
| ei / ele | căcau |
Perfectul simplu
| eu | căcai |
| tu | căcași |
| el / ea | căcă |
| noi | căcarăm |
| voi | căcarăți |
| ei / ele | căcară |
Mai mult ca perfectul
| eu | căcasem |
| tu | căcaseși |
| el / ea | căcase |
| noi | căcaserăm |
| voi | căcaserăți |
| ei / ele | căcaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să cac |
| tu | să caci |
| el / ea | să cace |
| noi | să căcăm |
| voi | să căcați |
| ei / ele | să cace |
Imperativ
Afirmativ
| tu | cacă |
| voi | căcați |
Negativ
| tu | nu nu căca |
| voi | nu nu căcați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a căca |
Gerunziu
| — | căcând |
Participiu
| — | căcat |