Indicativ
Prezent
| eu | căpițez |
| tu | căpițezi |
| el / ea | căpițează |
| noi | căpițăm |
| voi | căpițați |
| ei / ele | căpițează |
Imperfect
| eu | căpițam |
| tu | căpițai |
| el / ea | căpița |
| noi | căpițam |
| voi | căpițați |
| ei / ele | căpițau |
Perfectul simplu
| eu | căpițai |
| tu | căpițași |
| el / ea | căpiță |
| noi | căpițarăm |
| voi | căpițarăți |
| ei / ele | căpițară |
Mai mult ca perfectul
| eu | căpițasem |
| tu | căpițaseși |
| el / ea | căpițase |
| noi | căpițaserăm |
| voi | căpițaserăți |
| ei / ele | căpițaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să căpițez |
| tu | să căpițezi |
| el / ea | să căpițeze |
| noi | să căpițăm |
| voi | să căpițați |
| ei / ele | să căpițeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | căpițează |
| voi | căpițați |
Negativ
| tu | nu nu căpița |
| voi | nu nu căpițați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a căpița |
Gerunziu
| — | căpițând |
Participiu
| — | căpițat |